Florile ne învaţă să fim flower power și ne inspiră. Și nu doar parfumurile sau culorile lor pot avea acest impact asupra noastră, ci și extractele naturale pe care le putem obţine din rădăcinile tulipinile sau frunzele lor.
Valeriana este una dintre aceste flori, iar rădăcina ei pune la bătaie “argumente” puternice pentru o abordare mai relaxată a vieţii de zi cu zi. Rădăcina de Valeriană ne face mai puternici, contribuind la “igiena mentală” și ajutându-ne astfel să ne curăţăm de sentimente de frică, de gânduri apăsătoare (chiar obsedante), de inevitabilul stres.
Numele său este derivat din termenul latin valere,
care înseamnă a fi puternic, sau a fi sănătos,
adesea asociat și cu numele Valeria sau Valeriu.
Valeriana officinalis
Face parte dintr-o categorie de aproximativ 250 de plante erbacee perene din familia Valerianaceae și este originară Europei și vestului Asiei, însă, datorită răspândirii sale facile și a condițiilor nepretențioase de creștere, s-a dezvoltat în medii variate, cum ar fi zonele de deal și de munte, putând fi găsită deopotrivă în condiții de umiditate mai crescută sau mai redusă, crescând spontan și în zone de câmpie și prin vegetația ce poate fi întâlnită pe marginile drumurilor.
Mirosul său distinct este dulceag-înțepător, destul de neplăcut și este caracteristic florilor, frunzelor dar și radăcinilor de Valeriană care sunt utilizate pentru diverse preparate în scopuri terapeutice, dar și pentru ceaiuri sau în industria alimentară.
Preparatele obținute din Valeriană, cum ar fi suplimentele alimentare, dar și alte forme terapeutice frecvent utilizate sunt obținute din rădăcinile sau rizomul plantei de Valeriană (o tulpină subterană geofilă simplă sau ramificată ce are rolul de a depozita substanțele de rezervă ale plantei, funcționând și ca organ de înmulțire vegetativă prin muguri terminali sau laterali), dar și din stolonele plantei (tulpini sau ramuri târâtoare ale plantei care în contact cu solul formează rădăcini și dau naștere unei plante noi).
Rădăcinile uscate ale plantei sunt utilizate pentru prepararea ceaiurilor sau a tincturii de Valeriană (extractul hidroalcoolic), dar și a pulberilor ce pot fi încorporate în capsule, tablete sau utlizate ca atare.
Valeriana a fost utilizată ca și plantă medicinală încă din vremurile Romei și Greciei antice, proprietățile sale fiind descrise de însuși Hippocrate și mai târziu de Galen în secolul II, prescriind tratamentul cu Valeriană pentru insomnie.

În secolul XVI, Valeriana deja era utilizată ca și remediu pentru nervozitate, tremor, dureri de cap și palpitații cardiace, pentru ca mai târziu, la mijlocul secolul XIX să cadă într-o oarecare dizgrație fiind considerată chiar un factor stimulent pentru afecțiunile pe care se presupune că ar fi trebuit să le amelioreze.

În timpul celui de-al doilea Război Mondial, Valeriana a fost utilizată pentru a ameliora stresul și anxietatea cauzată de raidurile aeriene pe teritoriul Angliei.
Pe lângă tulburările de somn și anxietate, Valeriana a fost folosită și pentru tulburările gastrointestinale, în tratamentul crizelor de epilepsie sau în tulburarea hiperactivă cu deficit de atenție.
Cum funcționează Valeriana?
A fost indentificată existența mai multor compuși nefiind încă determinată acțiunea lor separată, astfel că efectul de relaxare și inducere a stării de somnolență a fost atribuit acestor compuși ce acționează singergetic în compoziția chimică a plantei de Valeriană, aceste observații fiind făcute în urma studiilor in vitro.
Există două categorii de compuși ce au fost identificați ca fiind responsabili pentru efectele sedative ale Valerianei:
Prima categorie este constituită din uleiurile volatile, în special acidul valerianic și derivații săi, care au proprietăți demonstrate în diverse studii, însă cu toate acestea extractul natural de valeriană, chiar și în lipsa acestor compuși a manifestat proprietăți sedative, ceea ce a condus la concluzia că și alți constituenți contribuie la acest efect.
A doua categorie de compuși este constituită din iridoide, din care fac parte și valepotriatele ale căror derivate au proprietăți sedative in vivo.

Însă acestea sunt instabile din punct de vedere chimic, structura lor fiind deteriorată în mediu de depozitare, făcând ca activitatea lor să fie dificil de evaluat.
Un posibil mecanism prin care extractul de valeriană provoacă efectul de sedare este prin creșterea cantității de acid gamma-aminobutiric (GABA), cele mai recente studii fiind bazate pe relația dintre substanțele constituente alte valerianei și receptorii pentru GABA.
GABA reprezintă principala substanță care are rol inhibitor pentru neurotransmițători la nivelul sistemului nervos central, principalul său scop fiind acela de a reduce excitabilitatea neuronală și de a regla activitatea tonsului muscular.

De asemenea, pe lângă rolurile sale la nivelul sistemului nervos central, GABA mai influențează și activitatea altor sisteme de organe, cum ar fi cel gastrointestinal, dar și calitatea somnului, precum și durata latenței acestuia.
Rolurile sale sunt primordial neuroprotective, fiind corelate cu reducerea stresului anxietății sau fricii, acționând ca un anxiolitic natural, receptorii pentru GABA având o strânsă corelație cu memoria fricii și mecanismul ce condiționează frica dar și cu reglarea și modularea răspunsului fiziologic la stres prin secreția de corticotropină, activarea receptorilor GABA, în consecință, având rolul de a reduce stările de anxietate.

Mecanismul sedativ al Valerianei nu este în totalitate elucidat, cu toate acestea, substanțele care funcționează ca și agoniști GABA (adică au același efect ca și substanța de bază pe receptorul respectiv), în special acidul valerianic, care se află în componența uleiurilor volatile împreună cu alte substanțe, are o afinitate specifică pentru receptorii GABAA, adică aceiași receptori asupra cărora au efect și benzodiazepinele.
De asemenea, acidul valerianic stimulează și receptorii pentru serotonină ca și agonist parțial inclusiv pentru 5-HT5A care este un receptor implicat în ciclul de somn-veghe.
Deși Valeriana și-a căpătat statutul de plantă medicinală încă din cele mai vechi timpuri și a devenit populară prin utilizarea ei cu succes în tratamentul insomniei și anxietății dar și a distressului general, utilitatea ei fiind în special atribuită simptomelor ușoare, există și o serie de contraindicații care se datorează mecanismului său de acțiune.
Întrucât anumiți compuși aflați în extractul de Valeriană produc deprimarea sistemului nervos central, folosirea ei în combinație cu alte substanțe ce provoacă efecte similare (etanolul, barbituricele, benzodiazepinele, opioidele, antihistaminicele) poate accentua efectul acestora, de aceea asocierea lor trebuie discutată în prealabil cu medicul sau farmacistul.

Aceeași precauție este recomandată și în cazul femeilor însărcinate sau care alăptează, dar și în cazul copiilor mai mici de 3 ani, riscurile în ceea ce-i privește pe aceștia nefiind încă evaluate.
Cu o floare nu se face primăvara, dar cu un buchet frumos răsare soarele și pe strada noastră.
Suplimentul alimentar alimentar NERVOCALMIN relxare ne oferă zilnic un “buchet” de flori terapeutice – format din Valeriană, Roiniţă, Floarea Pasiunii și flori de mentă – a căror acţiune sinergică contribuie la păstrarea bunei dispoziţii.