Muzica nu este un simplu sunet. Ci este un val de energie resimțit în tot corpul, începând de la creier!
Cu toții am simțit puterea muzicii. Ne bucurăm de energia ei, rezonăm cu ritmul melodiilor și ne lăsăm purtați prin toate stările. Dar felul în care reușește muzica să redea aceste experiențe și să ne facă să ne simțim bine este încă un mister. Un mister ce începe să fie elucidat, cu ajutorul cercetătorilor.
Imaginea de mai jos este extrasă din cartea „This is your brain on music: The science of a human obsession (Creierul nostru muzical. Ştiinţa unei eterne obsesii”). Scrisă de Dr. Daniel Levitin, muzician, neurocercetător și profesor de Psihologie și Neuroștiințe comportamentale în cadrul Universității McGill din Montreal, cartea este o lucrare științifică ce oferă explicații în privința muzicii și a efectelor asupra omului.
Traducere: Muzica asupra minții
Atunci când ascultăm muzică, aceasta este prelucrată în multe părți diferite ale creierului. Măsura în care era implicat creierul era puțin închipuită până la începutul anilor '90, când imagistica funcțională a creierului a devenit posibilă. Principalele centre computaționale includ:
CORPUS CALLOSUM
Conectează emisferele din stânga și din dreapta.
CORTEXUL MOTOR
Mișcarea, datul din picior, dansul și folosirea instrumentelor muzicale.
CORTEXUL PREFRONTAL
Crearea așteptărilor, încălcarea și îndeplinirea așteptărilor.
NUCLEUL ACCUMBENS
Reacția emoțională la muzică.
AMIGDALA
Reacția emoțională la muzică.
Muzica, față de alte sunete, este procesată diferit. Și produce activarea mai multor centre din creier.
CORTEXUL SENZORIAL
Informația tactilă de la folosirea unui instrument muzical și dans.
CORTEXUL AUDITIV
Prima etapă a ascultării sunetelor. Percepția și analiza tonurilor.
HIPPOCAMPUS-UL
Amintirea muzicii, a experiențelor muzicale și a contextelor.
CORTEXUL VIZUAL
Citirea muzicii, privirea unui interpret sau a mișcărilor proprii.
CEREBELUL
Mișcare precum datul din picior, dansul sau instrumente muzicale. De asemenea implicat în reacția emoțională la muzică.
Pornind de la ureche, vibrațiile sunt codificate în impulsuri nervoase. Aceste semnale sunt transmise la cortexul auditiv, care activează cerebelul și duce la o primă interpretare a sunetului. Apoi impulsurile „curățațe” ajung la talamus, care le transmite mai departe la hippocampus pentru a fi descifrate/comparate cu alte sunete din memorie. În același timp, talamusul face conexiunea și cu amigdala, pentru a pregăti un răspuns emoțional.

Folosind tehnologii avansate precum RMN-ul funcțional, cercetătorii au putut observa fenomenele declanșate de ascultarea muzicii. S-a observat și activarea cortexului prefrontal și a nucleului accumbens, care intervin în procesarea reacției emoționale, precum și a multor alte centre. Însă nu se știe exact ordinea în care au loc toate activările din creier.
De fiecare dată când se transmite un impuls nervos între neuroni, se declanșează și eliberarea de neurotransmițători. Fără să ne dăm seama, muzica stimulează producerea acestor substanțe. Astfel au loc schimbări la nivelul neurochimiei!
Există nenumărate studii în privința muzicii și a efectelor sale. Dr. Levitin, împreună cu colegii săi, au efectuat o meta-analiză a 400 de studii. Publicată în jurnalul Trends in Cognitive Sciences, lucrarea oferă o mai bună înțelegere a mecanismelor din spatele emoțiilor asociate cu muzica.

Pentru început, trebuie să ținem cont de faptul că cele mai multe emoții sunt date, efectiv, de diverse substanțe (neurotransmițători) care ne invadează creierul. Iar muzica, deoarece activează tot creierul, provoacă inconștient eliberarea acestora. Și ne oferă emoțiile folosind aceleași circuite responsabile de:
Recompensă, motivație și plăcere - eliberarea dopaminei și opioidelor
La fel ca în orice altă activitate plăcută, în muzică există două componente: anticiparea melodiei preferate și ascultarea ei. Iar eliberarea dopaminei și opioidelor, hormoni implicați în producea plăcerii, este asociată cu ambele etape. Dar această regulă nu se limitează doar la melodiile preferate.
Inclusiv atunci când ascultăm o piesă nouă, creierul nostru caută pasaje familiare și tipare cunoscute. Astfel încercăm să ne dăm seama ce urmează. Apoi, dacă anticipăm corect, creierul ne recompensează. Iar dacă nu, înseamnă că melodia ne surprinde, ceea ce iar duce la eliberarea dopaminei.
Conform studiului din 2013, felul în care interacționează aceste substanțe cu diverși receptori din creier duce la crearea plăcerii/recompensei muzicii.
Stres și stimulare - eliberarea cortizonului
Creierul are tendința de a-și modifica frecvența undelor cerebrale în funcție de frecvența unui puternic stimul exterior. Iar elementele structurale ale unei melodii, precum tempoul, ritmul și înălțimea sunetelor pot provoca schimbări în creier și, implicit, în corp.
Muzica modulează dimensiunile mediate de trunchiul cerebral, inclusiv respirația, bătăile inimii, presiunea sangvină, temperatura corpului și tensiunea musculară. Astfel, muzica tare și alertă ar putea fi interpretată ca un semnal de alarmă care inițiază reacțiile fiziologice aferente și creșterea producției de cortizon. Iar muzica înceată și liniștitoare, prin contrast, duce la o stare de relaxare.
Imunitate - eliberarea serotoninei
Organismul are 2 reacții imunitare: unul înnăscut și unul adaptativ. Iar stresul și vârsta le pot afecta negativ pe ambele. În schimb, optimismul și pozitivismul au abilitatea de a diminua aceste efecte negative.
Există o conexiune clară între fericire și o viață lungă și sănătoasă. Iar această conexiune ar putea fi stimulată și întreținută de muzica veselă, plină de voie bună și de umor. Iar atunci când muzica ne face fericiți, în creier se eliberează serotonina. Așadar, cu cât suntem mai veseli, cu atât suntem mai feriți de problemele de sănătate și, implicit, trăim mai mult.
Apartenența socială - eliberarea oxitocinei
Muzica ne încurajează să fim împreună, ceea ce ne face fericiți. Fie că este vorba de concerte sau de cântece din jurul focurilor de tabără, avem prilejul de a fi în compania oamenilor. Și preferințele muzicale comune sunt punți de legătură.
Expresivitatea pieselor muzicale le oferă acestora puterea de a transmite un mesaj, care poate fi citit cu toată lumea. Astfel se creează o conexiune între muzică, apartenență și fericire. Apoi creierul, atunci când ascultă muzică, simte direct fericire.
În acest fel, muzica poate determina eliberarea de oxitocină în creier. Acesta este un hormon care reduce temerile și crește încrederea, favorizând comunicare.
Însă toate aceste informații nu explică în totalitate de ce ne place muzica. Așa cum menționează Dr. Levitin în cartea sa, „Muzica poate fi gândită ca un tip de iluzie perceptuală, în care creierul nostru impune structură și ordine asupra unei secvențe de sunete. Exact felul în care această structură ne conduce la reacții emoționale este parte a misterului muzicii”.
Dar știm că ne place muzica! Și nici nu avem nevoie de specialiști pentru a confirma efectele pozitive. E suficient să ascultăm piesa noastră preferată și începem să ne simțim mai bine. Însă cercetătorii, ca întotdeauna, au căutat să înțeleagă mai bine ce se petrece în creierul nostru și felul în care muzica ne influențează starea de spirit. Deși abia sunt la început de drum, aceștia au reușit să identifice câțiva dintre „vinovații” euforiei. Mai durează până o să descopere toate secretele creierului uman. Însă, până atunci, noi putem să ne liniștim cu cel mai relaxant cântec înregistrat vreodată. Cel puțin, așa este melodia considerată de cercetători.
Credit foto: Mike Faille, sursa foto: Bufferblog.