Teorii odihnitoare,
sau de ce dormim
E amuzant să descoperi că un copil de 6 ani demonstrează înţelepciunea unui filosof ca Aristotel atunci când spune că somnul este doar o pierdere de timp. Într-adevăr, somnul ne ocupă tuturor o treime din viaţă, timp în care am putea face orice altceva. Dar știm pe pielea noastră că nicio altă activitate nu ar putea compensa lipsa somnului, iar asta îl face atât de studiat.

Somnul are beneficiile lui, le simţim pe pielea noastră - și când ne bucurăm de prezenţa lui și când ne gândim nopţile la el.

După un somn bun, organismul se trezește cu o stare generală de bine – mintea e limpede, activitatea cerebrală este echilibrată, suntem energici, arătăm mai bine și suntem mai predispuși fericirii. După o noapte albă sau multe treziri nocturne efectele sunt diametral opuse – concentrarea și energia fiind la cote scăzute.
Știm multe despre somn și totuși cunoaștem atât de puţine. Dar nici oamenii de știinţă nu știu prea multe despre el. I-au studiat etapele, i-au studiat efectele, studiază visele, dar încă mai încearcă să-i explice prezenţa și necesitatea.
De ce dormim?
Această întrebare a provocat de-a lungul timpului nenumărate nopţi nedormite, dar răspunsul este în continuare învelit sub o pătură de mister brodată cu tot soiul de teorii.
1. SCAPĂ CINE DOARME
Teoria adaptivă este una dintre primele teorii puse pe tablă și spune că inactivitatea din timpul nopţii este o adaptare care a servit o funcţie de supravieţuire. Teoria sugerează că animalele care au fost capabile să rămână nemișcate și să nu facă zgomot în timpul acestor perioade de vulnerabilitate au avut un avantaj faţă de animalele care au rămas active.
Au supravieţuit pentru că nu s-au accidentat în bezna nopţii, iar prădătorii nu le-au simţit prezenţa.
Un simplu contraargument al acestei teorii se leagă de faptul că siguranţa este sporită dacă rămâi conștient, pentru a putea reacţiona în caz de urgenţă. Astfel, nu pare să existe un avantaj în a fi inconștient, dacă siguranţa este primordială.
2. SOMNUL „LA CONSUM”
Teoria conservării energiei consideră funcţia principală a somnului aceea de a reduce cerinţele energetice, în special în momentul în care individul este mai puţin eficient în procurarea mâncării. În timpul somnului, temperatura corpului scade cu un 1°C și astfel se folosește mai puţină energie pentru menţinerea temperaturii.
De fapt, somnul reduce metabolismul și consumul de energie al oamenilor cu doar 5-10% din total.

Opt ore de somn economisesc aproape aceeași cantitate de energie dată de consumul unui pahar cu lapte.

Deci simpla inactivitate sau repausul ar avea același efect ca și somnul. E ușor de înţeles de ce a fost depășită această teorie.
Dacă în trecut somnul era considerat doar o perioadă pasivă în care organismul și mintea se odihnesc, a devenit foarte clar în ultimele decenii că acesta este mai degrabă o veritabilă "a doua stare", cu propriile sale activități mentale și fizice.
3. "BATTERY LOW"
O altă teorie foarte răspândită se bazează pe ideea că somnul îi oferă organismului oportunitatea de a se repara și revitaliza. Teoria regenerării privește somnul ca perioada de ‚reîncărcare’ a întregului organism, așa cum se reîncarcă o baterie. Activitatea metabolică din timpul somnului este în principal anabolică, prin care se produc substanţe necesare vieţii, ceea ce susţine vindecarea și creșterea fizică a ţesuturilor. Rănile se vindecă mai rapid, iar sistemul imunitare primește întăriri.
În ultimii ani, această teorie a fost susţinută de către datele empirice rezultate din studiile efectuate pe oameni și animale. Una dintre cele mai remarcabile descoperiri este că animalele private complet de somn își pierd funcţiile imunitare, iar persoanele private de somn au mai puţin de jumătate din anticorpii de apărare, în comparaţie cu persoanele cu modele de somn sănătoase.
Pe lângă repararea și reînnoirea ţesuturilor, s-a demonstrat și restaurarea valorilor normale ale produselor chimice din întregul organism, iar electroencefalograma a arătat că în timpul somnului există foarte multe activităţi la nivelul creierului și al celulelor nervoase.
Descoperirea este de o importanţă de prim rang, deoarece ar putea ajuta oamenii de știinţă să găsească explicaţii și tratamente pentru anumite boli ale creierului, cum ar fi Alzheimer, cauzat de plăci care se depun în anumite zone.
4. PUNCT ȘI DE LA CAPĂT
Neurologul și neurofiziologul englez Hughlings Jackson a propus două funcţii conexe are somnului: ștergerea informaţiilor inutile de peste zi și consolidarea în memorie a experienţelor importante. Această teorie presupune că noile conexiuni neuronale sunt cimentate mult mai eficient în timpul somnului, când există relativ puţini stimuli externi și aproape zero informaţii noi de procesat.
O concluzie interesantă trasă în timpul experimentelor este că somnul pare să aibă un rol nu doar în consolidarea memoriei după învăţare, ci și în pregătirea memoriei, pentru codificare înainte de experienţa învăţării. Este ca și cum creierul își pregătește o foaie nouă pe care să scrie. De aceea, copii, care acumulează informație la o rată mult mai mare decât în orice altă etapă evolutivă a vieții, dorm cel mai mult.
Teoria programării-reprogramării spune că somnul este în strânsă legătură cu modificări în structura și organizarea creierului. Multiple studii au demonstrat că somnul facilitează procesarea memoriei pe termen lung, atât prin conversia celor scurte, cât și prin consolidarea memoriilor pe termen lung deja existente. Activitatea neuronală și sinaptică a creierului în timpul somnului a fost dovedită a fi semnificativ mai mare în aceleași zone în care au avut loc procesele de învățare din timpul zilei, iar conținutul celor mai multe vise tinde să graviteze în jurul evenimentelor recente.
Studii după studii au arătat că sarcinile învățate pe parcursul unei zile sunt efectuate mai bine a doua zi, după o noapte de somn bun, și semnificativ mai bine efectuate decât după o noapte nedormită.
S-a demonstrat că deprivarea de somn rezultă în reducerea atenţiei și a memoriei de termen scurt. În plus, influenţează informaţiile care sunt salvate ca memorii episodice de termen lung, dar are și impact asupra performanţelor funcţiilor cognitive, cum ar fi luarea deciziilor sau capacitatea de a raţiona. Astfel, nu noaptea este cel mai bun sfetnic, ci somnul!
Se poate spune că avem dovezi clare ale beneficiilor somnului. Memoriile sunt consolidate, mușchii, oasele și organele se ‚repară’, sistemul imunitar se menţine sănătos, dar până acum nu cunoșteam niciuna dintre modificările specifice responsabile pentru beneficiile somnului. Caracteristicile funcţionale ale creierului sunt diferite atunci când doarme sau când este treaz, ceea ce a dus la noi descoperiri.
5. CURĂŢENIE GENERALĂ
O nouă teorie asupra rolului somnului: aceea de a curăţa creierul de "gunoaiele" acumulate pe parcursul zilei.

Creierul în sine este scăldat într-un lichid special numit lichid cefalo-rahidian, care nu se amestecă cu sistemul sanguin și limfatic din restul corpului.
Charles Czeisler, un cercetător de la Harvard Medical School din Boston a declarat pentru Science Magazine că aceasta este "prima dovadă experimentală directă la nivel molecular" pentru care avem nevoie de somn.
Există două tipuri de celule in creier: neuroni (care transmit semnale) și gliale (care mențin neuronii sănătoși).

În studiul din 2012, s-a descoperit că aceste celule gliale par să creeze canale de curățare în jurul neuronilor, astfel lichidul poate trece și spăla fragmentele de proteine toxice din creier, eliminându-le apoi prin sistemul circulator.

Toate celulele noastre produc deșeuri în timp ce lucrează, iar aceste deșeuri pot fi toxice. Dacă nu sunt eliminate, ele se pot acumula și distrug celulele noastre. De-a lungul corpului, sistemul limfatic spală aceste reziduuri, dar creierul este separat de acțiunile acestuia din cauza barierei hemato-encefalice. Iar cercetătorii tocmai au descoperit modalitatea unică prin care creierul elimină ‚gunoaiele’.
Deși răspunsul la întrebarea ‚de ce dormim’ abia începe să se întrevadă, toate teoriile și descoperirile au avut un mesaj important de transmis: somnul este esenţial pentru corp, dar și pentru minte.