Somnul de la zzz la ZZZ
În fiecare zi te gândești la el și nu doar seara. Când ești tânăr, nu îi dai importanţă, dar pe măsură ce trece timpul, ajungi să îl preţuiești.
Somnul este una dintre caracteristicile şi condiţiile esenţiale pentru viaţă.

Deși abia începem să înţelegem de ce dormim, cum dormim nu este un mister pentru nimeni - închizi ochii, adormi fără să-ţi dai seama, visezi puţin iar apoi te trezești. Foarte simplu. Sau nu?

În trecut, somnul era considerat o stare pasivă de recuperare. Dar acest proces fiziologic activ și dinamic reprezintă o perioadă de timp foarte aglomerată din punct de vedere neurologic.
Primul om de știiţă modernă care a luat în considerare fiziologia somnului a fost Henri Pieron în 1913.
Apoi invenţia electro-encefalografului de către cercetătorul german Hans Berger la sfârșitul anilor 1920, împreună cu realizarea lui ulterioară că undele cerebrale se schimbă pe masură ce starea de veghe îi face loc somnului, a determinat o expansiune rapidă a studiului somnului în anii 1930 – 1950.
În 1953 Nathaniel Kleitman și colegii săi au fost primii care au atras atenţia asupra diferitelor tipuri de somn, un punct de referinţă considerat începutul cercetării moderne în domeniul somnului.
Există două tipuri de somn, fiecare cu trăsături fiziologice, neurologice și psihologice unice: somnul non-REM sau lent, și somnul REM (Rapid EyeMovement) sau paradoxal. Un adult trece în medie prin 4-5 cicluri de somn în timp de 8 ore.
1.
SOMNUL LENT
Reprezintă aproximativ 75% din totalul somnului. Acesta este caracterizat electroencefalografic prin unde lente de mare voltaj și sincrone cu frecvența 12-14 cicli pe secundă (c/sec).
William C. Dement a arătat că o noapte de somn constă din mai multe repetări ale ciclurilor de somn, fiecare format din diferite stadii de somn.
Diferitele tipuri și stadii de somn pot fi cel mai bine identificate folosind polisomnografia, care măsoară simultan mai multe funcții ale corpului, cum ar fi activitatea valurilor cerebrale (Electroencefalograma sau EEG), mișcarea ochilor (electrooculogram sau EOG), activitatea musculară (electromiograma sau EMG), respirație, inima ritm, etc.
În această fază a somnului frecvenţa respiratorie și cardiacă este lentă și regulată, tensiune arterială este scăzută, iar visele sunt foarte rari și nici nu le ţinem minte. Somnul lent este împărţit în 4 stadii, care sunt parcurse în mod normal într-un timp de 35-40 de minute.
Stadiul 1
de somn ușor:
Frecvențele undelor cerebrale coboară de la undele Alpha (8-15 Hz) la undeleTheta (4-7 Hz).
Începe să scadă tonusul muscular, provocând contracţii și spasme hipnice. Apar halucinații hipnagogice (fiind adesea asociate cu senzaţia de cădere în gol) și pierderea conștiinței de sine.

Stadiul reprezintă adormirea propriu-zisă și durează aproximativ 10 minute.

Spasmul hipnic este un reflex ce încearcă să menţină funcţionalitatea corpului, de aceea creierul percepe intrarea în somn ca pe o situaţie în care corpul trebuie stimulat, încercând să-i menţină integritatea
Stadiul 2
de somn ușor:
În acest stadiu începe somnul propriu-zis, respiraţia și ritmul cardiac sunt regulate iar temperatura corpului scade.
Deoarece traversam această etapă de mai multe ori în timpul nopţii, ea reprezintă aproximativ 45-50% din timpul total al somnului.

Undele cerebrale sunt, în principal, în intervalul de undă Theta (ca în stadiul 1 de somn), dar această perioadă este caracterizată de două fenomene distincte, care împreună servesc la protejarea stării de somn și la inhibarea răspunsului la stimuli externi, dar și ajută consolidarea memoriei și procesarea informațiilor în timpul somnului:
axe de somn haotice
(scurte explozii de activitate cerebrală în regiunea de 12-14 Hz, timp de jumătate de secundă) rezultând din interacțiunile neuronale specifice dintre structurile cerebrale centrale (talamus) și periferice (cortex).
K-complexe
(scurte explozii de activitate cerebrală în regiunea de 12-14 Hz, timp de jumătate de secundă) rezultând din interacțiunile neuronale specifice dintre structurile cerebrale centrale (talamus) și periferice (cortex).
Somnul începe în stadiul 1 și progresează în stadiile 2 și 3-4. După stadiile 3-4 de somn, stadiul 2 este repetat înainte de a intra în somnul REM. După ce somnul REM se termină, organismul de obicei se întoarce la stadiul 2 de somn, iar fiecare ciclu durează aproximativ 90-110 de minute.
Stadiu 3
de somn lent:
Undele cerebrale coboară la unde Delta (0,1-3 Hz) - cea mai joasă frecvență care marchează un somn adânc. Aceasta este o etapă fără vise, în care apare mai ales somnambulismul, terorile nocturne sau enurezisul nocturn (adică udatul patului).
Stadiul 4
de somn lent:
Undele Delta sunt mai pronunţate pe măsură ce se intră mai adânc în somnul de unde lente. Este cea mai adâncă formă de somn.
Studiile de imagistică cerebrală funcţională au arătat că anumite regiuni ale creierului, inclusiv cele implicate în consolidarea memoriei (cum ar fi hipocampusul), pot fi reactivate spontan în timpul somnului non-REM, în special atunci când somnul este precedat de învăţare intensivă. În plus faţă de funcţiile de recuperare ale somnului non-REM, aceste activări pot servi restabilirea sau consolidarea conexiunilor neuronale, care te vor ajuta mai târziu în optimizarea funcţiei cognitive pe timp de zi.

În stadiile 3 și 4 scade tensiunea arterială, respiraţia devine mai lentă, mușchii sunt relaxaţi, crește circulaţia sângelui către mușchi, are loc repararea și reînnoirea ţesuturilor, nivelurile de energie sunt restabilite și se eliberează hormoni, precum cel de creștere, esenţiali pentru creștere și dezvoltare.

Stadiile 3 și 4 însumează aproximativ 15-20% din timpul total al somnului
2.
SOMNUL PARADOXAL
Este cel mai iubit. Acum au loc cele mai intense și memorabile vise. În timpul somnul REM ( Rapid EyeMovement – mișcări rapide ale ochiului), așa cum sugerează numele, au loc mișcări rapide și intermitente ale ochilor. Acestea sunt asociate cu creșteri ale undelor cerebrale din regiunile creierului implicate în vedere, iar cel mai probabil mișcările au legătură cu imaginile vizuale interne ale viselor care au loc în timpul somnului REM.
Somnul paradoxal, pentru a completa ciclul, crește frecvenţele undelor cerebrale la unde Beta extrem de active (16-31 Hz). El își are denumirea respectivă pentru că în această perioadă subiectul este foarte agitat, cu mișcări oculare și cu modificări fiziologice diferite de cele din faza de somn lent și care în ansamblu sugerează un somn superficial, deși în realitate profunzimea somnului este mai mare.
Acesta include niveluri relativ ridicate ale consumului de oxigen de către creier, creșterea fluxului sanguin cerebral, și temperatură mai mare a creierului. Această activare a creierului în timpul somnului REM s-a dovedit a fi localizată în mai multe zone ale trunchiului cerebral și talamusului, precum și în structurile neuronale implicate, de obicei, în reglarea emoțiilor (structurile limbice). Poate acesta este unul dintre motivele pentru care visele par atât de reale, noi chiar trăim visul!

Somnul REM este extraordinar de important pentru dezvoltarea plasticităţii creierului, în special pentru copii. Deoarece aceștia acumulează informaţie la o rată mult mai mare decât în orice altă etapă evolutivă a vieții, au nevoie de foarte mult somn, iar interesant este ca 80% este somn REM.

Deși este foarte preţios, datorită energiei oferite creierului și organismului și pentru asistarea performanţelor din timpul zilei, somnul REM al adulţilor are o durată medie de 5-20 de minute, fiind mai scurt în prima parte a nopţii și lungindu-se către dimineaţă. Poate din cauza asta ne este greu să ne trezim, pentru că nu vrem să plecăm din tărâmul viselor!