Grecii antici credeau că adormim când creierul este inundat de lichid sangvin și că ne trezim după ce acesta se retrage.
Cercetătorii zilelor noastre au revenit asupra ideii, descoperind că, într-adevăr, creierul este “învelit” de un lichid care în timpul somnului îl inundă, curăţând zona de reziduuri (resturi rămase în urma proceselor chimice care au loc în timpul zilei). Mai multe detalii în discursul de mai jos (subtitrat și în română).
Dormim ca să ne odihnim printr-un amplu proces de “curăţare” a creierului.
Dar funcţiile somnului nu se opresc aici. În timp ce dormim consolidăm memoria – reorganizăm, triem, stocăm informaţia cumulată în timpul zilei. În timp ce dormim mai și visăm. Deși visele ascund încă destule mistere despre natura și manifestările lor, totuși s-au adunat deja suficiente teorii pe această temă.
Uneori se întâmplă să fie mai important de ce nu dormim.
Filosofii seculului XIX consideră că intrăm în faza de somn atunci când creierul este debarasat de ambiţii și gânduri stimulante. Iar aici se naște paradoxul. Dormim ca să ne odihnim, dar nu putem adormi când suntem prea agitaţi sau prea obosiţi.
În primul rând, organismul trebuie ajutat să se pregătească pentru starea de somn.
Uneori, ritmul circadian se dereglează, iar noi nu mai mergem la somn din inerţie. În astfel de momente, simple gesturi (precum o baie fierbinte) ne sunt de ajutor. Dar nu mereu, fiind nevoie să suplimentăm alimentar secreţia de melatonină - chimia care ne trimite la culcare.
“Am dormit 8-9 ore și tot obosit m-am trezit”. Se întâmplă. De-a lungul nopţii trecem prin mai multe faze de somn, aceste etape fiind esenţiale pentru calitatea "recuperării". Altfel ne trezim obosiţi și putem sacrifica întreaga zi, pentru ca cel mai probabil noaptea următoare să o luăm de la capăt, într-un cerc vicios.