Privirea sus spre cer!
Diseară, dacă cerul este senin, dansăm în ploaie. De meteori! Sigur aţi auzit de Perseide, dâra de rămășițe pietroase pe care Pământul o traversează în fiecare an și care este lăsată în urmă de cometa 109P/Swift-Tuttle (sau Cometa Swift-Tuttle).
SWIFT-TUTTLE
PERSEIDELE
Este denumită după cei care au observat-o în 1962 - unul dintre ei pe 16 iulie (Lewis Swift) și altul pe 19 iulie (Horace Parnell Tuttle). Deși aceștia sunt consideraţi "descoperitorii" cometei, totuși este posibil ca primii săi observatori să fi fost chinezii, în 68 î.Hr.și în 188. Cel puţin așa bănuia Gary W. Kronk, susţinut mai târziu și de calculele independente ale lui Brian G. Marsden și ale lui W. G. Waddington.

De fapt, este oarecum dificil să spui cine a descoperit o cometă care a vizitează zona periodic (nu se știe exact de când). Cel mai recent, Swift-Tuttle a trecut pe aici în septembrie 1992, fiind observată de către Tsuruhiko Kiuchi, iar următoarea vizită este așteptată în 2126.

Ca orice altă cometă, domnișoara Swift-Tuttle se rotește în jurul Soarelui.

Multe comete trec prin zonele marginale ale Sistemului Solar, și uneori, unele dintre ele ajung în apropierea Soarelui (pentru o scurtă perioadă de timp), acolo unde capetele lor luminoase urmate de cozile lor lungi și strălucitoare îi fascinează pe observatori și ulterior, pe noi.
Așa cum spuneam, cometa Swift-Tuttle lasă în urma ei roiul de meteori numit Perseide după radiantul (locul din care par să apară) aflat în constelaţia Perseu. Așa cum mai spuneam, Pământul traversează această "ploaie" an de an, între jumtatea lunii iulie și cea a lunii august - mai exact de pe 23 iulie pe 20 august, apogeul fiind în noaptea de 12 spre 13 august. Această ploaie este studiată de mai bine de 2000 de ani, primele informaţii descoperite încă despre fenomen venind din Estul Îndepărtat.

Acest nor este constituit din particule lăsate în urmă de cometă în timpul călătoriei de-a lungul orbitei. Astăzi, majoritatea prafului din nor are mai mult de 1000 de ani, conţinând încă un filament relativ subțire de praf în flux care a fost eliminat de cometă în 1862. Rata meteorilor ce originează din acest filament este mai mare decât părțile mai vechi ale fluxului.

La apogeu, rata meteorilor atinge 60-100 pe oră. Ei pot fi urmăriți pe tot cuprinsul cerului, dar din cauza căii orbitei cometei Swift-Tuttle, Perseidele sunt mai ales vizibile în emisfera nordică. Iar rata ploii este mai mare între miezul nopţii și dimineaţă.
Așadar, așa cum ne-a obișnuit în fiecare an de călătorie în jurul Soarelui, Pământul ne plimbă din nou prin ploaia Perseidelor. Și pentru că apogeul fenomenului este în această noapte (12 spre 13 august), iată ce putem face pentru a dansa în ploaie:
1
Petrecerea începe în jurul orei 22, iar distracţia se înteţește după miezul nopţii până spre dimineaţă.
2
Cine rămâne în oraș, șansele de distracţie scad, deci recomandarea este să mergeţi la marginea orașelor mari (da, în câmp, pe dealuri undeva) sau pe munţi. Cert este că cele mai indicate sunt locurile cu cer curat și lipsit de luminile puternice ale orașelor - pentru că cerul curat dezvăluie până la 100 de meteori pe oră, faţă de cel "necurat", care lasă vederii doar 10-20 de meteoriţi în același interval - așa cum explică Observatorul Astronomic "Amiral Vasile Urseanu".
3
La petrecere puteţi merge echipaţi cu o ţinută mai groasă, pentru că nopţile de august sunt destul de răcoroase și nu ar fi comod să vă tremure privirea de frig. Ceva pe care să staţi întinși iarăși prinde bine, pentru că gătul are și el limitele lui. Iar dacă vreţi să vedeţi cât mai mulţi meteori, ţineţi privirea aţintită spre cer cel puţin o oră, cu pauze de dezmorţire.
4
Iar dacă vreţi să se bucure și alţii de distracţia voastră, pentru fiecare meteor observat puteţi nota "ora, minutul secunda când a apărut; locul de unde a venit (constelația); strălucirea (magnitudinea) prin compararea lui cu stelele vecine" și să trimiteţi rezultatele Societăţii Astronomice Române de Meteori (SARM).
Distracţie plăcută
și așteptăm povești!