Spiritul Crăciunului ne afectează în mod evident și neurochimic, în special nivelurile de dopamina și serotonină, responsabile pentru sentimentul de fericire.
Dar porţia de distracţie pe care ne-o servesc sărbătorile poate pieri atunci când pofta de mâncare este scăpată de sub control. Mesele festive, în special mesele târzii dar şi obiceiurile alimentare ne pot influenţa starea de spirit pe termen scurt sau lung, anumite evenimente sau perioade de timp dovedindu-se mai mult sau mai puţin "digerabile".
Când nu e mâncare, nu avem stare, dar şi nici să fim sătui nu pică bine... Cât mâncăm contează, la fel şi ce mâncăm sau când mâncăm. În special în zile de sărbătoare, la petreceri şi distracţie, unde alimentele pot însoţi zâmbete şi voie bună sau pot alunga entuziasmul lăsând în urmă grimase şi amintiri neplăcute.
Observând legătura dintre intestin și creier pe modele de animale, cercetătorii de la Harvard Medical School conduși de Stephen Liberles, specialist în biologie celulară, au descoperit două tipuri distincte de neuroni senzitivi ce controlează statusul tractului gastrointestinal - unul dintre ele are rolul de determina gradul de distensie al stomacului și celălalt de a răspunde la prezența nutrienților în intestin.
Constatările lor, publicate în luna mai 2016 în revista Cell, au o potențială relevanță pentru înțelegerea felului în care funcționează chirurgia bariatrică, prin faptul că duce la scăderea în greutate și ameliorează diabetul tip II.

Pe lângă acestea, observațiile pot fi relevante și pentru tulburările de motilitate intestinală, cum ar fi dispepsia.

Prin folosirea instrumentelor genetice au fost clasificate două tipuri majore de celule, care inervează diferit tractul gastrointestinal. Un tip de celulă reprezintă, în general, câteva clase de receptori pentru distensia stomacului și intestinului, în timp ce un alt tip de celulă este complet diferită, având rolul de a detecta substanțele nutritive.
Nervul vag este principalul responsabil de senzația de sațietate, transmițând aceste semnale la creier, el ne dictează când ar fi momentul să ne oprim din mâncat.

Însă un alt rol pe care îl are nervul vag este și acela de a controla digestia și de a detecta substanțele nutritive ingerate.
Acest sistem senzorial intern a fost de multă vreme remarcat, el fiind cunoscut și pentru controlul respirației și al ritmului cardiac, însă mai puțin cunoscut este felul în care nervul vag primește informații pentru a duce la îndeplinire toate aceste sarcini.
Neuronii responsabili cu gradul de distensie al stomacului sunt, de fapt, receptori pentru peptida 1 (GLP-1), o substanță asemănătoare glucagonului, un hormon eliberat din intestin ca răspuns la sosirea substanțelor nutritive.
Deși, în aparență, neuronii care conțin receptorul GLP-1 ar răspunde la substanțele nutritive, experimentele echipei au arătat că aceștia sunt sensibili la distensia mecanică a stomacului și a intestinului.

Constatările lor, publicate în luna mai 2016 în revista Cell, au o potențială relevanță pentru înțelegerea felului în care funcționează chirurgia bariatrică, prin faptul că duce la scăderea în greutate și ameliorează diabetul tip II. Pe lângă acestea, observațiile pot fi relevante și pentru tulburările de motilitate intestinală, cum ar fi dispepsia.

Prin folosirea instrumentelor genetice au fost clasificate două tipuri majore de celule, care inervează diferit tractul gastrointestinal. Un tip de celulă reprezintă, în general, câteva clase de receptori pentru distensia stomacului și intestinului, în timp ce un alt tip de celulă este complet diferită, având rolul de a detecta substanțele nutritive.
Neuronii responsabili cu gradul de distensie al stomacului sunt, de fapt, receptori pentru peptida 1 (GLP-1), o substanță asemănătoare glucagonului, un hormon eliberat din intestin ca răspuns la sosirea substanțelor nutritive.
Deși, în aparență, neuronii care conțin receptorul GLP-1 ar răspunde la substanțele nutritive, experimentele echipei au arătat că aceștia sunt sensibili la distensia mecanică a stomacului și a intestinului.
Acești neuroni sunt legați de peretele muscular al stomacului, dar nu și de suprafața interioară a intestinului, acolo unde are loc detectarea nutrienților. Aceasta observație a fost extrem de importantă, a punctat Rui Chang, cercetător în cadrul Harvard Medical School și co-autor al acestei lucrări.
Nutrienții sunt detectați de neuronii GPR65, care sunt în același timp și receptori pentru serotonină.
În acest scop, acești neuroni detectează substanțele nutritive ce traversează intestinul prin proiecții ale fibrelor nervoase ce ajung în vilii intestinali, acestea fiind mici structuri ce căptușesc interiorul intestinului și ajută la absorbția alimentelor.
Neuronii GPR65 răspund la substanțele chimice prezente în alimentele din intestin, indiferent dacă acestea sunt glucide, lipide, proteine, sare, sau o schimbare de pH.
De asemenea, a mai fost constatat și faptul că cele două tipuri de celule nervoase corespund unor diferite regiuni ale aceluiași nucleu în trunchiul cerebral.
Cele două tipuri de celule formează niște regiuni de proiecție care nu se suprapun una cu cealaltă, acest lucru sugerând că fiecare dintre ele trimite informații la diferite circuite din creier și angrenează aceste căi pentru a controla răspunsuri fiziologice pentru mai multe organe.
Un alt studiu publicat în Nutritional Neuroscience în anul 2015 a investigat, timp de 23 de luni, asocierea dintre dietă și starea generală de spirit
a 84 de adulți cu sindrom metabolic.
Cercetătorii au monitorizat cu atenție participanții și porțiile lor zilnice de cereale, legume, fructe, produse lactate și carne și procentele de energie furnizate de aportul total de lipide, precum și din lipidele saturate și cantitatea zilnică de colesterol și sodiu.

Numărul de alimente consumate zilnic a determinat varietatea dietei, iar starea generală de spirit a fost determinată utilizând o scală vizuală analogă.
Rezultatele lor au fost corelate și interpretate în funcție de aportul caloric, dar și în funcție de vârstă și sex.

Ulterior, acestea au confirmat faptul că o dietă deficitară ce cuprindea un aport crescut de grăsimi saturate și implicit, aporturi calorice crescute, duce la depresie.

De asemenea, analiza efectelor unor nutrienți specifici a indicat faptul că persoanele care au consumat mai multă apă, fibre, acid ascorbic, triptofan, magneziu și seleniu au raportat o stare de spirit mai bună, în general.
O dietă bogată în legume, fructe și legume, cum ar fi dieta mediteraneană, poate cuprinde toate aceste substanțe nutritive.
Una din observațiile importante ale acestui studiu a fost faptul că o dietă cu o varietate mai mare de fructe și legume era mai eficientă decât consumul unei diete cu o varietate limitată.
Cu toate că nu a fost determinat rolul exact pe care îl joacă fibrele în controlul stării de spirit, aceasta observație ar putea fi totuși legată de prezența fibrei în majoritatea fructelor și legumelor.
Probabil cea mai încurajatoare concluzie ce poate fi păstrată în urma acestui studiu dar și a altor studii similare ce privesc mecanismele prin care organismul nostru se folosește și răspunde la anumiți nutrienți, este că alimentația este una din cele mai importante elemente care ne pot ajuta în înțelegerea anumitor afecțiuni și una din cele mai esențiale schimbări pe care le putem face pentru a le preveni.