Genele ştiu de glumă
Einstein, Newton și Pascal se joacă de-a v-ați ascunselea. Einstein se pune, începe să numere. Pascal o zbughește într-un tufiș. Newton, calm, desenează un pătrat cu latura de 1 m pe jos și se pune în mijlocul lui. Einstein termină de numărat, ridică ochii și-l vede imediat pe Newton.
– Aha! Te-am găsit!
– Ba nu, răspunde Newton. Ai găsit un Newton pe un metru pătrat, deci ai găsit un Pascal!
Unii o să râdă cu poftă, în timp ce alții doar o să sufle mai mult aer pe nas, împreună cu un scurt „ha”. Poate că bancul este discutabil din punct de vedere umoristic.
Diferența dintre cele două reacții are și o explicație genetică.
Un studiu recent, publicat în jurnalul Emotion al American Psychological Association, a demonstrat că o anumită variație genetică poate determina predispoziția noastră de a zâmbi spontan sau de a izbucni în râs.
Cercetătorii au înregistrat expresiile faciale ale celor 336 de participanți, în timp ce se uitau la desene animate și secvențe umoristice. Apoi au evaluat înregistrările, căutând semne de amuzament veritabil – precum riduri la colțul ochilor, și au colectat mostre de salivă pentru a determina ce versiune a genei purtau.
S-au investigat ambele variante, iar studiul a făcut legătura între versiunea scurtă a genei și expresiile emoționale pozitive.
Gena 5 –HTTLPR este gena purtătoare a serotoninei și există fie în varianta scurtă, fie în varianta lungă.
Un studiu precedent, efectuat de aceiași cercetători, a corelat această genă cu emoții negative. S-a dovedit că persoanele cu versiunea scurtă erau mult mai sensibile la emoțiile pozitive sau negative ale partenerului de viață. Iar acest lucru sugera faptul că ADN-ul este corelat cu satisfacția maritală.
Dar noul studiu a dus această cercetare mai departe.
„Să ai alela scurtă nu este rău sau riscant”, a declarat Haase, un profesor asistent în cadrul programului de Dezvoltare Umană și Politici Sociale, la Școala de Educație și Politici Sociale din Northwestern. „În schimb, alela scurtă amplifică reacțiile emoționale”. Haase a completat spunând că
„persoanele cu alele scurte înfloresc în mediile pozitive și suferă în cele negative, în timp ce persoanele cu alele lungi sunt mai puțin sensibile la condițiile de mediu”.
Este normal ca oamenii să reacţioneze diferit, atât la umor, cât şi la stres. Vârsta, experienţa de viaţă, mediul înconjurător, toate ne pot influenţa într-un fel sau altul.
Dar atunci când încercăm să explicăm anumite emoții și reacții, este bine să luăm în considerare inclusiv factorul genetic.
Uneori scăparea noastră ar putea să se ascundă sub forma umorului, dezarmând orice pericol.
Alteori nu avem prea multe opțiuni, decât să luptăm, să fugim sau să ne păstrăm cumpătul.
În cazul persoanelor cu alele scurte, emoţiile pozitive sunt trăite cu aceeaşi intensitate şi sinceritate precum cele negative. Aceştia sunt colegii sau prietenii care gustă fiecare glumă, chiar dacă nu a fost amuzantă şi sunt plini de haz. În comunicarea scrisă, posesorii de două alele scurte manifestă veselia prin mişcările şi sunetele caracteristice râsului, nu doar prin tastarea simbolului ':))', cum tindem să facem mai toţi. Iar la supărare pur şi simplu ofilesc.
Să luăm spre exemplu următorul banc:
Un biolog, un chimist și un statistician pleacă la vânătoare. Biologul ţinteşte spre o căprioară, dar ratează cu un metru la stânga. Chimistul încearcă și el, dar ratează cu un metru la dreapta. Statisticianul strigă de fericire: Am nimerit!
Voi câte alele scurte aveţi?
Sursa pozei aici