Unii sunt stresaţi când trebuie să vorbească în faţa unui public larg, alţii sunt în elementul lor când fac acest lucru. Unii sunt super stresaţi când schimbă locul de muncă, alţii abia așteaptă noua provocare.
Stresul este un fenomen "extrem de subiectiv", spunea Hans Selye – endocrinologul care a “deschis” cercetarea știinţifică a stresului biologic, respectiv a răspunsului organismului la factorii stresanţi.
"Toată lumea ştie ce este stresul,
dar nimeni nu ştie cu adevărat."
Acest detaliu face ca stresul să fie aproape imposibil de definit, deoarece factorii stresanţi diferă de la om la om. De fapt, nu factorii în sine diferă (ei sunt aceiași), ci reacţiile noastre.
De exemplu, câştigătorul unei competiţii sportive poate fi cel puţin la fel de stresat
ca şi pierzătorul aceleiaşi competiţii. Iar aici se face diferenţa, totul fiind o chestiune de percepţie, așa cum spune psihologa Kelly McGonigal. De vreme ce stresul s-a dovedit a fi deopotrivă distructiv sau constructiv (negativ sau pozitiv), doar atitudinea noastră faţă de factorii sau de contextele stresante contează cu adevărat, influenţând decursul lucrurilor. Poate câștigătorul competiţiei a obţinut victoria tocmai sub presiunea stresului, care i-a dat energia necesară, transa aceea care nu poate duce decât la îndeplinirea misiunii, în vreme ce pierzătorul a ratat succesul pentru că nu a știut cum să-și abordeze emoţiile, gândind că are un handicap în faţa adversarului, tocmai pentru că nu este suficient de relaxat.
Contează ce credem despre stres
Kelly McGonigal este psiholog la Stanford University și transpune cercetarea academică în strategii practice pentru sănătate, fericire și succes personal. De-a lungul timpului a dedicat acestui subiect destule cărţi, articole, cursuri și workshop-uri – prin care a încerat să-i ajute pe ceilalţi să înţeleagă și să implementeze cele mai noi descoperiri știinţifice din domeniul psihologiei, neuroștiinţei și medicinii.
Unul dintre cele mai importante detalii ale cercetării este faptul că timpul aduce noi concluzii, uneori total contradictorii, dar deosebit de importante pentru evoluţia unor domenii.
Asta s-a întâmplat și în cazul stresului. După zece ani în care le explica oamenilor cum stresul le afectează sănătatea, Kelly a înţeles că tocmai această percepţie atrage rezultatele nedorite.
Cei care credeau că stresul susţinut îi poate îmbolnăvi, într-adevăr riscau să sufere mai târziu de diverse afecţiuni, unele cazuri ducând chiar la mortalitate. În schimb, avea să vină din urmă o nouă idee, un nou concept, o nouă abordare – percepţia.
Discutam într-un articol anterior despre capacitatea omului de a lupta, a fugi sau a-și păstra cumpătul și spuneam că organismul este proiectat să răspundă la factorii de stres prin declanșarea unei serii de reacţii în lanţ, de la creșterea ritmului cardiac la palpitaţii, flux sangvin crescut, respiraţie precipitată și diverse alte manifestări fizice. Iar astfel de situaţii par să ne afecteze comportamentul (și rezultatele) pe termen scurt și să ne consume pe termen lung. Dar dacă fix în momentele stresante am alege să gândim că tot ce se întâmplă este menit să ne ajute?
Dacă am interpreta aceste reacţii fizice ca fiind semne ale energizării, organismul pregătindu-se să facă faţă provocării? Până la urmă ele asta sunt, doar că de cele mai multe ori nu reușim să scoatem ce mai bun din noi în condiţii de stres.
Și mai ales, dacă am gândi că astfel de trăiri și experienţe ne pot dezvolta pe termen lung, ajutându-ne să evoluăm și să învăţăm din propriile experienţe?
Exact acest lucru li s-a spus participanților la studiul condus la Universitatea Harvard: să considere că răspunsul la stres e folositor, că inima care bate cu putere îi pregătește pentru acțiune, că dacă respiră precipitat nu e o problemă, ci doar creierul primește mai mult oxigen. Iar cei care au învățat / acceptat să vadă răspunsul la stres ca fiind util pentru activitatea lor, erau mai puțin stresați, mai puțin anxioși, mai încrezători.
Când percepem stresul în acest fel,
organismul ne crede, iar răspunsul la stres devine mai sănătos.
“Studiul acesta m-a făcut să mă întreb: Poate schimbarea opticii asupra stresului să ne facă mai sănătoși? Ştiința spune că da. Când îți schimbi părerea despre stres, poți schimba răspunsul corpului la stres”, explică cercetătoarea, care continuă: “Am găsit fascinantă modificarea răspunsului fizic la stres. Un răspuns tipic la stres presupune un ritm cardiac crescut și contractarea vaselor de sânge. Acesta e unul dintre motivele pentru care stresul cronic e asociat bolilor cardiovasculare. Nu e sănătos să fii în starea asta tot timpul. Dar în studiu, când participanții și-au considerat răspunsul la stres ca fiind util, vasele lor de sânge au rămas relaxate. Inima lor încă bătea cu putere, iar acesta e un profil cardiovascular mult mai sănătos. De fapt, aduce mult cu ceea ce se întâmplă în momente de bucurie sau de curaj. Asta dezvăluie noua știință a stresului: contează ce crezi despre stres”.
Deci contează cum alegem să percepem provocările vieţii, la fel cum contează ce alegem să gândim despre viaţă cu totul. Puterea percepţiei este uriașă, impactul ei fiind dramatic. “Nu aș cere neapărat mai mult stres în viața mea, dar această știință mi-a oferit o nouă părere despre stres”, concluzionează cercetătoarea. “Scopul meu ca psiholog pe probleme de sănătate s-a schimbat. Nu mai vreau să vă scap de stres. Vreau să vă fac mai buni la stres”.

De exemplu, experienţele de viaţă ne pot face mai puternici, mai capabili să trecem peste hopurile grele și ne aduc concluzii mai eficiente pentru viitor. Tot stresul ne poate face mai empatici, dacă vă vine să credeţi, iar această empatie ne răsplătește prin echilibrarea fizică și psihică.
Probabil că suntem cu toţii de acord în privinţa faptului că stresul este inevitabil.
Știm cu siguranță că e mai bine pentru sănătate să faci ceva semnificativ decât să încerci să eviți disconfortul. “Aș spune că acesta e cel mai bun mod de a lua decizii, să urmezi ceea ce e important pentru tine și apoi să ai încredere că faci față stresului care urmează”.
Efectele dăunătoare
ale stresului asupra sănătății NU sunt inevitabile.
Modul în care gândim și acționăm poate schimba experiența stresului. "Când alegem să percepem răspunsul nostru la stres ca fiind folositor, creăm biologia curajului. Când alegem să comunicăm în condiții de stres, ne creştem capacitatea de adaptare", mai spune Kelly.
Surse foto: Flickr (via Anniekster, KatieMcCorkle, Doug).