Pentru cât de multe năbădăi ne poate aduce, „dragostea la prima vedere” merită atenția noastră.
Iar în centru se află acea componentă minusculă a ochiului, anume pupila. Fiindcă aceasta ne dă de gol atunci când privirea ne pică pe ceva ce ne atrage!
Într-o lume plină de minunății, de la un cer înstelat ce ne îndeamnă la visare, la o pictură delicată sau un zâmbet fermecător, ochii nu se satură de frumusețe. Însă, în timp ce multe din acestea doar ne încântă privirea, unele lucruri pur și simplu ne trezesc pasiune și ne atrag, provocând o furtună electrică și chimică în creier. Iar reacțiile noastre sunt cât se poate de evidente.
Involuntar, pupila se dilată când vedem
ceva ce ne place!
Printr-un mecanism reglementat de sistemul nervos autonom, ochii noștri uneori spun mai multe decât am vrea.
Fie că este vorba de concupiscență sau înamorare, atracția (sau dorința) corespunde unui instinct / emoții de bază și unei stări emoționale psihologic complexe ce implică trei dimensiuni: chimia, cogniția și preferințele (mecanismele de recompensă).
Conform unei cercetări din 2012: „studiile fMRI demonstrează că atât pasiunea cât și dorința sexuală instigă activitate crescută în zonele subcorticale ale creierului, care sunt asociate cu euforie, recompensă și motivație, precum și în zonele creierului care sunt implicate în auto-reprezentare și cogniția socială.”. Mai mult, aceste activări produc eliberarea dopaminei și a altor chimicale ce afectează 12 părți ale creierului.
Iar entuziasmul și emoțiile aduse de scânteia atracției stimulează ramura simpatică (da, chiar așa se cheamă!) a sistemului nervos autonom, ceea ce determină dilatarea pupilei!
Prin urmare, dragostea la prima vedere este condusă de același sistem responsabil și de reacția la stres! Știind asta, putem înțelege mai bine faptul că, uneori, reacțiile acestea pot fi doar fugitive. Apoi, la fel ca și în cazul stresului, avem întotdeauna opțiunea de a lupta, a fugi sau de a ne păstra cumpătul. Depinde de noi ce alegem mai departe!