În funcţie de percepţiile create sau împrumutate din contextul social, oamenii dau o importanţă mai mică sau mai mare viselor. Așa a fost mereu. În timp ce unii le-au dat încredere “premonitorie”, alţii au încercat să citească în ele ca într-un jurnal personal, găsind legături între scenele nocturne și detaliile sau contextele reale din vieţile noastre. “Știinţa viserlor” exclude fenomenele paranormale și fluctuează de la abordări neurologice la interpretări psihologice, creierul visător fiind observat atât pe aparate (activitate neuronală) cât și introspectiv, prin derularea și analiza “filmelor”.
CE SUNT VISELE?
Visele sunt succesiuni de imagini, gânduri și emoţii “trezite” / manifestate creativ în timpul somnului. În zilele noastre abia înţelegem de ce dormim, deci este lesne de înţeles că visele sunt învăluite într-un val și mai mare de mister. Aceste episoade nocturne pot fi pe cât de realiste pe atât de vagi, chiar absurde uneori, fiind încărcate de emoţii (de la cele mai plăcute la cele mai neplăcute), concrete / de înţeles sau neclare ori abstracte.
CINE VISEAZĂ?
Toată lumea! Rezultatele studiilor de laborator spun că toţi visăm, chiar de mai multe ori pe noapte – aproximativ 3-7 vise fiind proiectate în minţile noastre. Iar cei care cred cu tărie că nu visează nimic în timpul nopţii trebuie să știe că de fapt pur și simplu nu își mai amintesc nimic dimineaţa. Aceasta este singura diferenţă între ei și “restul lumii”. Cum de unii uită? Există câteva răspunsuri și pentru această întrebare.
Astfel, neuroștiinţa este interesată de structurile implicate în producerea și organizarea viselor, iar psihanaliza se concetrează pe semnificaţiile lor, căutând referinţe în istoricul subiectului.
“Visele sunt piatra de încercare a caracterului nostru”, spunea Henry Davis Thoreau, autor, poet, istoric, critic, cercetător.
O piatră de încercare reprezintă un mijloc de verificare a capacităţii sentimentelor, a valorilor individuale, o dovadă, un indiciu, o mărturie. Dar despre ce fel de indiciu ar putea fi vorba? O dovadă a ce? Cum ne putem verifica valorile și capacităţile printr-un vis care de cele mai multe ori pare să nu aibă vreo noimă?

Visele au fascinat filosofi de-a lungul miilor de ani, dar abia de curând au ajuns subiectul cercetării empirice, susţinută de studii știinţifice.
DE CE VISĂM?
Ei bine, încă nu știe nimeni. Mulţi au încercat să dea explicaţii, puţini au fost “validaţi”. În timp ce unii cercetători continuă să creadă că visele nu au o funcţie clară, alţii le dau credit în ceea ce privește starea noastră de bine psihic, emoţional.
ERNEST HOFFMAN
Director al Centrului de Boli de Somn în cadrul Spitalului Newton Wellsley din Boston, Hoffman spune că “O posibilă funcţie (nedemonstrată) a viselor poate fi compunerea de nou material în structurile memoriei, într-o manieră care poate aduce atât trezirea emoţională cât și adaptarea, ajutând individul să treacă peste evenimente solicitante, chiar traumă”.
SIGMUND FREUD
În cartea sa, “Interpretarea viselor”, Freud definea visele ca “împliniri deghizate sau dorinţe reprimate”.
Perspectiva psihanalitică a viselor avea să fie deschisă de el, care considera visele reprezentaţii ale dorinţelor noastre inconștiente, ale gândurilor și motivaţiilor care nu au scos capul la lumină și care găsesc o “fereastră” în vise.

De asemenea, acesta descria două componente ale viselor, conţinutul manifest și conţinutul latent – respectiv conţinutul propriu-zis al visului și semnificaţia acestuia.

Deși punctul său de vedere s-a bucurat de popularitate de-a lungul timpului, totuși cercetările nu au reușit să demonstreze semnificaţia psihologică a conţinutului viselor.
J. ALLAN HOBSON și ROBERT McCLARLEY
Aceștia considerau că “circuitele” creierului se activează în timpul fazei de somn REM, implicând în proces diverse zone ale sistemul limbic - responsabil pentru emoţii, senzaţii și amintiri.

Conform cercetătorilor, creierul sintetizează și interpretează activitatea noastră interioară, în încercarea de găsi o semnificaţie pentru aceste semnale, rezultatul fiind visele.

Din această perspectivă, visele sunt definite ca interpretări subiective ale semnalelor transmise de creier, dar, crede Hobson, aspectul nu exclude posibilitatea unor semnificaţii pe care visele le-ar putea avea – “cea mai creativă stare de conștiinţă, una în care combinaţiile haotice și spontane ale elementelor cognitive produc noi configurări ale informaţiei: NOI IDEI”.
Despre astfel de IDEI vorbeau și artiști precum Philippe Petite care spunea că oricine adoarme cu o problemă (nerezolvată) sub pernă se poate trezi cu soluţii / rezolvări / inspiraţie.
ALTE TEORII
Visele i-au preocupat pe mulţi, iar părerile au continuat să curgă de-a lungul timpului. Dacă le analizăm pe toate, putem observa că acestea par să se completeze ca piesele unui puzzle uriaș, mai degrabă decât să se excludă unele pe altele.
PROCESAREA INFORMAŢIEI
Așa cum spuneam într-un articol dedicat somnului, una dintre marile teorii ale acestuia o reprezintă procesarea și consolidarea informaţiei colectate în timpul zilei. Iar unii experţi sugerează că visele ar fi pur și simplu o parte / consecinţă activă a acestui fenomen.

Cum la sfârșitul zilei ne confruntăm cu o sumedenie de informaţii și amintiri acumulate, minţile noastre adormite creează imagini și fire epice pentru a coordona toată activitatea.
ELIBERARE PSIHICĂ
ȘI EMOŢIONALĂ
Un model contemporan merge mai departe combinând diverse teorii. Activarea creierului eliberează legăturile dintre gânduri și idei, care ulterior sunt ghidate de emoţiile celui care visează.
INTERPRETAREA STIMULILOR DE MOMENT
Creierul încearcă să interpreteze toţi stimulii externi la care suntem expuși în timpul somnului – cum ar fi muzica, zgomotele de fundal, o îmbraţișare – încorporându-le în vise.
CURĂŢENIE GENERALĂ
Altă teorie afirmă că visele ar ajuta la “curăţarea” dezordinii create în mintea noastră pe timpul zilei. Exact așa cum este curăţat un computer, mintea își dă un refresh pentru ziua ce urmează.
PSIHOTERAPIE
Altă teorie consideră visele o formă de psihoterapie, care îi oferă adormitului posibilitatea de a face conexiuni între diferitele gânduri și emoţii personale – în mediu sigur: visul.
CONCLUZIA: VISELE SUNT BUNE!
În linii mari, indiferent de cine are sau nu are dreptate, visele par să aibă scopuri pozitive în vieţile noastre, ducându-ne cu gândul la ideea că noaptea nu stăm degeaba, tot facem noi ceva folositor nouă. Iar “filmele ciudate” cu care ne trezim în cap dimineaţa, oricât de banale ar fi, tot merită atenţia noastră.
Surse foto: Peter Kogler