Dacă neuroștiinţa este interesantă de structurile implicate în producerea și organizarea viselor, iar psihanaliza se concetrează pe semnificaţiile viselor, căutând referinţe în istoricul subiectului (așa cum spuneam aici), artiștii au găsit altceva în lumea viselor: CREATIVITATEA – inspiraţia pe care ulterior au căutat-o la lumina zilei, în timpului actului creativ.
PHILIPPE PETIT
DESPRE CREATIVITATEA NOCTURNĂ
La 6 ani, Philippe Petite se îndrăgostea de magie și îi descifra tainele. La 14 ani improviza în arta jongleriei (pentru a deveni un magician mai îndemânatic), iar la 16 ani începea deja să caute echilibrul pe un fir - până când a ajuns să mergă pe unul la o înălţime la care “murmurul oraşului se dizolvă într-o rafală de vânt a cărei putere înfiorătoare nu o mai simţi”.
Pare cumva firesc ca un artist atât de motivat și perseverent să considere creativitatea un proces continuu, care nu se încheie nici măcar atunci când inchidem ochii.

Somnul, crede Petit, aduce acel nivel de creativitate necontrolată, chiar bizară.
Această creativitate liberă a creierul duce la succesiuni de imagini, senzaţii, idei mai mult sau mai puţin fluente, logice sau înţelese. Protagoniștii au mai mult sau mai puţin control asupra desfășurării acţiunii, firul fiind mai mult sau mai puţin epic. Visele pot fi privite ca pelicule în care cadrele sunt proiectate și legate între ele aleator, liber, ca rezultat al procesului de filtrare a informaţiei cumulate în timpul zilei. În timpul nopţii, când credem că nu facem nimic altceva decât să dormim, creierul lucrează activ cu toate ideile ajunse în mintea noastră, rezultatul fiind visele pe care dimineaţa ni le amintim – amuzante, realiste, fantastice, șocante, bizare, uneori chiar abstracte.
“Când încerc să analizez sau să descriu creativitatea, îmi dau seama că este ca un tren fără opriri.
Oamenii spun ‘bine, dar la un moment dat mergem la culcare’. Ei bine, în acele momente de somn în care credem că nu se întâmplă nimic, putem atinge un nivel de creativitate într-o manieră necontrolată, chiar bizară.”
Ideile pe care le luăm cu noi la culcare sunt procesate în timpul nopţii, iar cele care caută soluţii sau rezolvări le pot găsi. La fel cum învăţăturile dintr-o carte citită înainte de somn sunt stocate în memorie. Sau la fel cum poveștile citite seara de părinţi pot continua în visele celor mici.
“Metaforic vorbind, dacă adorm cu o problemă sub pernă, peste noapte este posibil să mă trezesc cu soluţia în minte sau cu o direcţie. Oricine adoarme cu o idee care caută rezolvare îi lasă subconștientului libertatea de a găsi rezolvări.”
Dar dincolo de capacitatea creierului de a găsi soluţii pentru ideile nerezolvate, este și creativitatea pe care acesta o atinge în cea mai “înaltă” etapă a somnului – REM.

Aici se produc vise atât de realiste încât de cele mai multe ori nici nu ne dăm seama ca visăm. Alteori, visele din REM sunt de-a dreptul fanstastice (zona “logică” a creierului fiind încă adormită).
Deci REM-ul întâlnește realismul și ilogicul – concluzia fiind că în acest punct putem deveni conștienţi de faptul că visăm chiar dacă povestea ne pune în faţa unui dragon sau a unui unicorn. Creierul știe că aceste lucruri nu există, deci își poate da seama că visează. Iar din acest punct, protagoniștii viselor au toate șansele să preia controlul asupra acţiunii și să se distreze de minune, în ceea ce specialiști numesc vise lucide.
Artista Debbie Millman spune chiar că somnul este un afrodisiac al creativităţii, iar (printre multe altele), Freud spunea că visurile (ce visăm cu ochii deschiși) sunt esenţiale pentru actul creativ.

La graniţa dintre vise și visuri pare să-și fi găsit inspiraţia fluentă și celebrul autor Stephen King.
STEPHEN KING
DESPRE
VISURI, VISE
ȘI CREATIVITATE
De vreme ce visele pot fi rezultatul unui proces de echilibrare a propriilor emoţii, iar visurile constructive/pozitive de zi cu zi ne pot încuraja creativitatea (dincolo de capacitatea de a avea vise lucide), atunci am putea vorbi despre o stare de mijloc, o stare de visare la graniţa dintre vis și realitate, care să ne aducă acea transă creativă în care mintea (în stare de veghe) să poată zbura la fel de liberă ca atunci când dormim?
Stephen King spune că da, punând succesul creativităţii sale pe seama acestui “procedeu”, fenomen, sau cum vrem să îl numim. În cartea sa – “Secretul Regelui. Despre scris”, King vorbește despre simbioza găsită între scris și vis. Acesta include în rutina sa zilnică – o rutină pe care orice artist / creativ o are – o stare de auto-hipnoză care produce o alchimie paradoxală ce dezlănţuie potenţialul creativ nestăpânit al minţii noastre, pe care îl numește ”somn creativ”. Acest paradox real/ireal, somn/veghe, autocontrol/de nestăpânit l-au ajutat pe autor să creeze toate lumile cu care ne-a uimit până acum în cărţile sale.
“Ca și atunci când visăm, când scriem învăţăm mintea să se desprindă de realitatea în care suntem ancoraţi”
King relaţionează procesul creativ cu un fel de “vis treaz” – o stare de visare în starea de veghe. Atât în scris cât și în somn, învăţăm sa fim în repaos fizic în vreme ce încurajăm mintea să se elibereze de toate limitările gândirii raţionale de zi cu zi.
Pentru a înţelege cum poţi obţine o astfel de stare, King spune că în “camera de lucru” ar trebui să ne comportăm ca și în camera de somn – “Biroul tău ar trebui să fie ca și dormitorul tău – privat”, lipsit de orice stimul care te poate distrage. Insuși artistul spune că se pregătește pentru scris exact așa cum se pregătește pentru somn. Așa cum organismul se obișnuiește să doarmă un anumit număr de ore pe noapte, la fel îţi poţi antrena și mintea să doarmă creativ și să “viseze cu ochii deschiși” adevărate ficţiuni / opere de artă.
În final, somnul creativ ne ajută să cultivăm propriile noastre lumi în scris (și diverse alte acte de creaţie, precum muzica sau pictura) – ajutându-ne să lăsăm bariera între noi și factorii care ne distrag mintea, să ne creăm un spaţiu în care nu poate ajunge nimeni, să închidem o ușă pe care să nu o deschidem până la finalul procesului. “Să ne eliberăm de lumea care ne înconjoară, atâta vreme cât vrem să ne creăm propria lume”.

Exact așa cum somnul modelează fiecare moment în care suntem treji, la fel și mintea aflată în stare de veghe poate modela capacitatea noastră creativă – prin eliberare imaginaţiei noastre reprimate de luciditate, raţiune, logică.
Surse foto: Flickr (via Senorita Lobo, Allie Rohletter)
Surse info: TED, brain pickings, big think