Adrenalina și noradrenalina sunt două substanțe separate, a căror activitate se influențează reciproc, ambele având atât rol de hormoni cât și de neuro-transmițători. Sunt secretate în zona medulară a glandelor suprarenale, dar și de către anumiți neuroni ai sistemului nervos central. Odată eliberate în fluxul sanguin, acestea acționează ca și mediatori chimici, transmițând impuls nervos către diferite organe.
Aproximativ 80% din moleculele de hormoni secretate de zona medulară a glandelor suprarenale sunt repre-zentate de adrenalină, iar restul de 20% de noradrenalină.
Aceste două substanțe au structură chimică asemănătoare atunci când sunt secretate și, în același timp, funcții similare.

Noradrenalina are o acțiune ce are loc pe receptori specifici, pentru a crește și menține tensiunea arterială, în vreme ce adrenalina cuprinde o serie mai amplă de receptori și efecte asupra acestora.
Datorită activității constante a sistemului nervos simpatic, noradre-nalina este eliberată constant în cantități mici, în timp ce adrenalina este secretată în cantități mai mari in situații de stres acut.
A D R E N A L I N A
Rolul adrenalinei depinde și de tipul celulelor asupra cărora acționează, însă activitatea sa fundamentală este aceea de a pregăti organismul pentru situații neprevăzute ce implică stres, viteză de reacție și capacitate decizională in situații de luptă sau fugă.
Acțiunile principale
ale adrenalinei:
Modificările fiziologice aduse de adrenalină sunt de așa natură încât să pregătească organismul pentru oricare din aceste scenarii și să ne pregătească fizic într-o situație în care trebuie dislocate mai multe resurse decât am avea nevoie în mod normal.
- creșterea pulsului și a tensiunii arteriale

- dilatarea căilor respiratorii, dilatarea pupilelor

- redistribuirea volumului de sânge către mușchi și creier

- modificarea metabolismului pentru a accesa rapid depozitele de glucoză
N O R A D R E N A L I N A
Noradrenalina, deși are o structură similară, este eliberată în principal de căile sistemului nervos simpatic și, în cantități mai mici, de către zona medulară a glandelor suprarenale.
Efectele
noradrenalinei:
- dilatarea pupilelor și creșterea secreției lacrimale

- creșterea volumului cardiac

- creșterea arderilor în țesutul adipos pentru a genera căldură
- vasoconstricția arterelor pentru a crește tensiunea

- modificări asupra ficatului și pancreasului pentru a genera mai multă glucoză

- inhibarea sistemului nervos enteric pentru a scădea fluxul sanguin la acest nivel, motilitatea intestinală și secreția digestivă
Aceste lucruri ne dau de înțeles faptul că organismul nostru, cu toate că are și intenția și metodele prin care ne poate proteja de situații potențial critice, el are un singur mecanism pe care îl utilizează eficient, rezultatul urmărit fiind acela de a ne pregăti de o confruntare sau de a ne extrage din situația respectivă.

Cu toate că în aparență, felul în care organismul nostru reacționează pare simplu și prestabilit, de cele mai multe ori, viețile pe care le avem nu sunt deloc simple și cu atât mai puțin ușor de anticipat. Situațiile stresante care se interpun fie prin întâmplările zilnice sau datorită factorilor de mediu, programului de muncă interminabil, îngrijorărilor constante sau alți stresori psihici, pot declanșa o întreagă cascadă de hormoni ce produc schimbări fiziologice majore în organism.
Acest lucru constituie de fapt răspunsul la stres și un mecanism de supraviețuire ce asigură oamenilor, dar și altor mamifere, un timp de reacție și o dinamică fiziologică în care se pot confrunta cu succes în situații potențial amenințătoare.

Atunci când facem referire la stres, în viața de zi cu zi, ne raportăm la răspunsul organismului față de elemente care nu sunt neaparat amenințătoare, însă cu care trebuie să ne confruntăm prin având în vedere că au potențialul de a ne dezechilibra atât fizic cât și psihic.
Tensiunea psihică dată de raporturile sociale, volumul de muncă, pro-blemele familiale sau calitatea vieții pot genera reacții disproporționate care, pe termen lung, au impact negativ asupra sănătății

De-a lungul timpului s-au efectuat studii care nu numai că au determinat mecanismul acestor reacții, dar au obținut concluzii importante în ceea
ce privește efectele stresului cronic
pe termen lung asupra integrității
fizice și psihice.
Activat în mod repetat, răspunsul organsimului la stres contribuie la afecțiuni cronice precum hipertensiunea arterială și, în timp, predispun la formarea plăcilor de aterom care pot duce la ateroscleroză și potențiale afecțiuni cardiovasculare.
De asemenea, stresul cronic poate aduce după sine modificări asupra sistemului nervos, care, în timp, pot contribui la apariția anxietății, depresiei sau a comportamentului de adicție.
Acestea din urmă se pot manifesta prin comportamente ce presupun și aport alimentar excesiv, contribuind la dezvoltarea obezității prin mecanisme directe (prin aport caloric mai mare) sau indirecte (prin lipsa de energie, motivație și sedentarism).
De cele mai multe ori, nu e deloc ușor să înfrânăm cascada îngrijorărilor și ne putem simți extenuați de propriile noastre reacții și comportamente care ne împiedică productivitatea și ne provoacă disconfort major.

Nici faptul că suntem constant într-o bătălie contra-timp nu ne ajută prea mult, iar cei mai mulți dintre noi nu avem privilegiul de a exersa tehnici
de respirație profundă, meditație,
yoga și tai-chi, cu toate că se dovedesc eficiente și, executate corespunzător, pot aduce, pe lângă relaxare, o serie întreagă de beneficii persoanelor cu hipertensiune arterială și boli cardiace în diferite stadii.
Un studiu dublu-orb aplicat în Massachusetts General Hospital pe un eșantion randomizat de 122 de pacienți cu vârste peste 55 ani ce sufereau de hipertensiune arterială, jumătate din grup a fost desemnată să aplice tehnici de respirație și relaxare, iar cealaltă jumătate a fost folosită ca și grup de control, cărora i s-a oferit doar informații despre felul în care tensiunea arterială poate fi ținută sub control.

După o perioadă de 8 săpămâni, 34 din persoanele ce practicaseră tehnici de relaxare au obținut o tensiune sistolică mai redusă, și au fost de asemenea eligibili pentru următoarea fază a studiului, în care li s-a permis excluderea parțială a medicației pentru hipertensiunea arterială.

În cea de-a doua fază a studiului, 50% din cei aleși au eliminat cel puțin un medicament din prescripția medicală, semnificativ mai mult față de cei din grupul de control, în care doar 19% au putut să elimine un medicament.